MĂ CLATIN, DOAMNE
(1 Împăraţi 19)
Mă clatin, Doamne, că sunt om
Şi carne putredă, amară…
Mă clatin fără rod şi dorm
De frica morţii, sub povară.
Mă clatin fiindc-am obosit
Şi am uitat să-mi plec genunchii
Şi-n rugăciune n-am venit –
Nepăsător, îmi uit şi sfinţii…
Mă clatin, Doamne, în păcat,
În deznădejde şi uitare,
Mă clatin fiindcă te-am uitat
Şi-n pocăinţă n-am fost tare.
Ai milă, Dumnezeul meu
Şi iartă-mă! Vorbeşte-mi iară!
Pierdut am fost, Tu m-ai iubit,
Te rog, ISUSE, vin-o iară!
Amin.